Povestea Mea

„Pentru mine voleiul este cel mai frumos sport. In primul rând reprezintă un sport de echipă care te ajută: să ieși din zona de confort, să te disciplinezi și să prinzi încredere în coechipieri, pe care apoi, după meciuri, cantonamente și antrenamente, ajungi săCîi ai prieteni pe viață. Practicând incă de foarte tânăr, ajungi să dezvolți un corp armonios și o minte sănătoasă, dar și strategică. ”

Sub îndrumarea profesoarei de sport din școala generală, în anul 1978, am  început să joc în echipa de volei feminin a Clubului Sportiv „Viitorul București”, echipă antrenată de Marga Cristiani. Munca, dedicația și seriozitatea antrenamentelor a condus la câștigarea medaliilor de argint în Campionatul Național pentru anii ce-au urmat – 1979-1981.

Ascensiunea a continuat și la vârsta de 18 ani cand am ajuns să joc în Divizia B, la echipa de Seniori a Clubului  Sportiv „Confecția București”,  unde am participat, mai departe, să joc în alte Campionate, revenind mereu cu medalii acasă…

După ce am împlinit vârsta de 30 de ani, am performat la echipa Club „P.T.T.R.” – „Divizia Onoare”, intrând astfel pe nișa sportivelor de performanță, în retragere, ce totuși continuă să joace din plăcere, pentru Volei.

Din anul 2014, după ce pasiunea față de Volei ( atât feminin cât și masculin ), dictată de anii de performanță jucați, nu s-a stins nicio clipă, am decis să urmez Școala de Antrenori din cadrul Centrului Național de Formare și Perfecționare al Antrenorilor din cadrul Ministerului pentru Tineret și Sport, sub gândul că „Am decis să devin antrenor pentru a transmite mai departe cunoștințele dobândite celor ce vor să practice acest sport și să îi ajut să descopere frumusețea lui”.

Motto-ul ce ma face să fiu atât o mamă bună în viața de zi cu zi, pe lângă a fi și o antrenoare bună, este: „Dacă nu știi, te învăț/ Dacă nu poți, te ajut”.